8. SITURI MARGINALE DIN
MUNTENIA
8.2. Situri la extremitatea răsăriteană
[p. 134]
În
proximitatea marelui cimitir de la Sărata Monteoru se află mai multe obiective
de mare interes, din nefericire însă toate
nepublicate. Despre ele avem informații disparate, din diverse studii, dar
nu rapoarte închegate pe baza cărora să poată fi emise judecăți cu sens. La
circa 25 km. VSV de Sărata avem mormântul de înhumație (izolat?[55])
de la Cricov-Ceptura, cu orientare E-V (NE-SV?)[56],
având ca piese de inventar un cercel de argint cu pandantiv stelat și o brățară
de bronz cu capetele îngroșate,
[p. 135]
considerate tipice pentru sec. VI sau mai târziu[57].
Dacă în 1964 Victor Teodorescu se putea întreba dacă este un mormânt romanic,
acum este clar că romanicii nord-dunăreni foloseau alt rit funerar[58].
O a
doua necropolă de înhumație, contemporană cu Sărata Monteoru, se găsește
tot la aproximativ 25 de km, dar spre NE, la Pruneni, unde au fost
descoperite mai multe morminte (câte?...). Din aceste complexe provin și două
fibule digitate[59],
care asigură cimitirului un orizont cronologic clar, însă nu și unul etnic. În
ciuda convingerii lui Fiedler că toate fibulele digitate din Câmpia Română sunt
slave[60],
slavii nu au folosit acest rit înainte de creștinare, câteva secole mai târziu.
Oricum, cercetătorul german un specialist în problematica necropolelor
admite că chestiunea atribuirii este dificilă. Ritul înhumării definește însă
mai toate neamurile nomade ale epocii și, cu titlu orientativ, ne putem gândi
la elemente din confederația antă[61]
sau la alte elemente de stepă (cutriguri, de pildă), dar în absența unui raport
de săpătură clar nu se poate spune mai mult. Aceste descoperiri izolate[62]
sunt interesante însă măcar sub aspectul că ele indică, măcar cu aproximare,
limitele teritoriale ale marii comunități slave de la Sărata Monteoru.
DETALII Vadu Anei
- Cândești
MAI DEPARTE situri nordice din Muntenia
[55] TEODORESCU 1964,
p. 498, nota 21, folosește pluralul (înhumați), dar FIEDLER
1992, p. 88, vorbește de un singur mormânt.
[56] Teodorescu vorbește de orientare E-V (TEODORESCU 1964,
p. 498, nota 21: romanici? ca la
Histria, Piatra Frecăței; foarte derutant!, fiindcă la Piatra Frecăței, de
pildă, orientarea este V-E, PETRE A. 1987, p. 8; greșeală de tipar la
Teodorescu?), dar Fiedler notează orientare NE.
[57] TEODORESCU 1964, p. 498; TEODORESCU 1971, fig. 2/ 9, 10; TEODOR D. 1981, p. 103; COMȘA 1971, p. 382.
[58] Într-o lucrare din aceeași perioadă, publicată mai
târziu (TEODORESCU 1971, p. 112),
autorul revine, menționând (într-o frază în care intra și necropola de la Valea
Lupului Iași) orientarea E-V. La nota 65 a aceluiași studiu ia în considerare
și posibilitatea ca romanicii nord-dunăreni să folosească ritul incinerării.
[59] FIEDLER 1992, p. 88.
[60] FIEDLER 1992. A se compara
hărțile de la paginile 93 și 99.
[61] Cu o asemenea ipoteză s-ar potrivi măcar orientarea
mormântului de la Cricov (RAȘEV 2000, pl. 61;
toate cele 4 morminte au această orientare, iar 61/5, 6, sunt chiar brățări cu
capete lățite). Lipsesc însă elemente decisive pentru o asemenea atribuire.
[62] În lucrarea apărută în 1971, Victor Teodorescu omite
deliberat (și din text și din hartă) descoperirea de la Pruneni. Nu mă îndoiesc
că avea motive.